TUTORAT SI CONSILIERE

'Mentoring' si 'coaching' sunt doua concepte care sunt tot mai des aduse in discutie in zilele noastre. Dat fiind faptul ca, de multe ori, ne lipseste doar o opinie pertinenta pentru a lua o decizie importanta pentru activitatea si cariera noastra, nu e o recunoastere o unei slabiciuni sa apelam la cineva care are calificarea si experienta necesare. Sunt persoane dispuse sa ne ofere un sfat avizat, o directie asupra careia sa reflectam. 

Si pentru ca simt ca as putea veni in intamplinarea celor care isi cauta un ghid, o calauza, cu care sa faca schimb de opinii, informatii, experienta, m-am gandit ca, in  limita expertizei mele,  imi pot oferi serviciile in aceasta directie. A nu se intelege gresit: nu elaborez astfel de proiecte si lucrari in locul autorilor si nici nu ma erijez in coordonator acolo unde exista deja unul oficial. 

Pot contribui cu sugestii la elaborarea unui plan pentru un atestat de limba engleza, a unei lucrari de diploma, disertatie sau gradul I in domeniul filologiei (in special ceea ce tine de limba engleza), la intocmirea unei liste bibliografice (si furnizarea unei bibliografii minimale), la gasirea unor modele, metode si corpusuri adecvate pentru studii de caz. 

Dupa caz, pot sa ofer asistenta in organizarea formala (asezare in pagina, formatare unitara) si corectura in calitate de referent de limba. 

Resurse Am descoperit un articol interesant adresat celor care intampina greutati in indeplinirea unor obiective (de tipul examene si certificari) si vor  sa gaseasca in ei insisi resursele pentru a reusi in orice isi propun.

Studiu de caz: examenul muncii "fara cap"

"Bacalaureatul s-a dovedit in ultimii doi ani a fi un prag greu de trecut pentru generatia Facebook & IPad. Dincolo de discutiile referitoare la relevanta si utilitatea materiilor invatate in liceu, eliminarea „surselor de inspiratie” a scos la iveala un aspect esential: in 12 ani de scoala, majoritatea elevilor nu sunt invatati cum pot sa-si valorifice abilitatile! Este ca si cum, in bazinul de la Olimpiada, ar fi fost pusi sa concureze inotatori ce si-ar fi coordonat instinctiv miscarile pentru a pluti, nu tineri care, ani si ani de-a randul, si-au optimizat fiecare miscare pentru a obtine rezultatele dorite. Pentru cei care, asemeni lui Codrin, invatarea (iar mai apoi munca intelectuala) este in primul rand munca, doar apoi inspiratie si gandire, studiul de caz urmator poate insemna o schimbare radicala a vietii lor. Ca la toate studiile de caz, numele sunt schimbate pentru a asigura confidentialitatea.

In momentul in care s-au afisat rezultatele la bacalaureat la unul dintre cele mai bune licee din Bucuresti, Codrin a simtit ca cerul se prabuseste peste el: desi fusese premiant in ultimii doi ani, desi facuse meditatii cu bunicul sau si muncise foarte mult, a picat la matematica! Regula de viata pe care o invatase de la parinti: „munca si eforturile intense sunt intotdeauna rasplatite” era incalcata flagrant si sutele de ore dedicate rezolvarii unor probleme care nu-i spuneau nimic si nu-l atrageau defel pareau acum o investitie ratata. La fel cum ratata era si dorinta sa de a-si continua studiile la una dintre cele mai solicitate facultati ale Academiei de Studii Economice.

Conform ciclului clasic al reactiilor umane fata de nenorociri, a inceput prin a nega realitatea si a depus o contestatie, chit ca stia deja ca nu ar fi avut cum sa obtina cele 60 de sutimi necesare depasirii pragului. Apoi a negociat intens cu bunicul sau, pentru a-i demonstra ca solutiile pe care le folosise aveau logica. Da, aveau, dar o logica diferita de cele cuprinse in manualele de matematica, logica „matematicii codriniene”, dupa cum radea de el bunicul.

Asa ca in timp ce colegii sai se inghesuiau pe scarile de la ASE pentru a-si depune dosarele, Codrin se aseza din nou la biroul lui, cu alte sute de probleme de rezolvat, in speranta ca la sesiunea din toamna va fi ceva mai putin creativ si se va incadra in conceptele, regulile si cerintele baremurilor probei de matematica a bacalaureatului romanesc. Mai este nevoie sa descriu starea de spirit cu care facea asta? E suficient sa spun ca ceea ce pana atunci i se parea plicticos si neatractiv, acum devenise penibil si respingator. Iar haosul si deznadejdea din sufletul sau se transferau si spre mintea ce refuza sa mai faca conexiunile adecvate si opera la 20% din capacitate.

Ai probleme de concentrare, Codrine?

Explicatia gasita de catre toti cei din casa a fost ca sufera de probleme de concentrare. Asa ca mai intai l-au indopat cu tot soiul de suplimente „minune”, ce ar fi trebuit sa-l transforme intr-un adevarat Einstein. Dar degeaba! Asa ca au recurs la coaching, solicitandu-mi sa-l sprijin pe Codrin sa-si recastige capacitatea de concentrare.

Le-am propus alt contract: imbunatatirea semnificativa a performantelor la matematica, masurata prin nota de la bacalaureat. Tatal a fost uimit si m-a intrebat imediat daca dau si meditatii la matematica. Am raspuns cu o intrebare adresata lui Codrin:

- Te-a invatat cineva cum sa-ti folosesti intregul creier, nu doar memoria sau logica, pentru ca sa rezolvi probleme de matematica?

Uimirea de pe fata tatalui nu era depasita decat de cea din ochii lui Codrin:

- Si asta o sa-l ajute sa se concentreze mai bine?

- Poate ca-l va ajuta „doar” sa rezolve mai repede si mai usor orice tip de problema!, am propus o reformulare a obiectivului, de la un mijloc (concentrarea) la rezultatul dorit (facilitate si siguranta in luarea examenului de bacalaureat).

Invata-ma sa gresesc!

Dupa plecarea tatalui, am continuat sa-l uimesc pe Codrin, care venise cu carnetel si pix ca sa-si ia notite, luandu-mi la randul meu un clip-board si cerandu-i foarte serios sa ma invete si pe mine cum sa pic examenul pentru care m-am pregatit cel mai intens. Din aproape in aproape, am descoperit urmatoarea strategie ce garanteaza esecul la probele de matematica, oricat de mult ai fi muncit:

1. te uiti la enuntul problemei,

2. detectezi ca nu se incadreaza in cele cateva modele simple de rezolvare,

3. dai drumul IPodului interior cu melodia: „Vai! Nu stiu, nu pot, nu reusesc!”, asociata cu ritmuri care induc panica si taie rasuflarea.

4. asa cum ti s-a spus, incepi sa-ti bati mintea, doar-doar ti-o veni vreo idee (Codrin chiar isi „batea mintea”, lovind ritmic cu degetele o anumita zona a fruntii),

5. singurele idei pe care le accepti in minte sunt

- melodia de la punctul 3 („Nu stiu, nu pot, nu reusesc!”),

- imaginarea cu lux de amanunte a consecintelor dezastroase ale nereusitei,

- senzatia de coplesire ce apare pe umeri si durerea de cap ce devine chinuitoare

6. te opresti din combinarea elementelor de la punctul 5 doar atunci cand se termina timpul alocat examenului sau exercitiilor din acea zi.

Esential este ca in tot acest interval sa te chinui, sa suferi, sa transpiri si sa ti se taie respiratia cat mai mult, astfel incat cineva care te observa din afara sa fie convins ca depui eforturi intense, chiar daca nu sunt incununate de succes. Si asta pentru ca, asa cum aflasem anterior, „ceea ce conteaza cu adevarat sunt munca si eforturile intense”.

Chiar totdeauna te chinui?

Dupa ce am devenit expert in „tehnica Codrin de picare a examenelor la matematica”, l-am intrebat cum de nu a reusit acelasi lucru si la romana, materia la care luase 10 la Bacalaureat, desi nu-i acordase la fel multa atentie.

- Ei, acolo este altceva!

- Ce este diferit?

- Pai ai nevoie de imaginatie si creativitate, nu doar sa stii formule si algoritmi de rezolvare!

Spunand asta, Codrin deja isi lasase capul intr-o parte, isi indreptase privirea in sus si isi mangaia usor ceafa. Si ca prin minune fata i s-a luminat iar ochii ii scanteiau de inteligenta. O cu totul alta stare, atat mentala, cat si emotionala.

- Iar la IPodul din mintea ta, ce melodie se aude?

- Mai intai un „Uau!” de uimire, pe urma „Ce bine ca nu exista un raspuns de-a gata - pot sa-mi arat valoarea!”, si dupa cateva secunde din nou „Uau! Asta e! Ce tare sunt!”

- Iar ritmul?

- Sunt bataile inimii, care mai intai se accelereaza, se aud tot mai tare, iar cand imi vine ideea, raman la fel de intense, dar isi reduc brusc ritmul.

- Si in corp, ce simti?

- Intai o usoara strangere de inima, apoi o caldura placuta ce se raspandeste in tot corpul.

Privit din exterior, era complet schimbat: corpul relaxat, zambetul de pe fata, vocea sigura si convingatoare indicau o cu totul alta modalitate de functionare, chiar daca era vorba tot despre examene cu subiecte dificile.

- Si de imaginat, iti imaginezi ceva?, l-am intrebat, pentru a mentine simetria cu informatiile adunate anterior.

Codrin m-a privit uimit:

- Nu, acum am nevoie de inspiratie, de ce mi-as mai pierde vremea inchipuindu-mi tot soiul de prostii?

Eliberarea de falsele conceptii

- Chiar, la matematica de ce iti pierzi vremea inchipuindu-ti tot soiul de prostii?

Zambetul a pierit pe fata lui Codrin, iar pret de cateva clipe si lumina din adancul ochilor s-a stins. Era o intrebare pe care nu si-a pus-o niciodata, asemeni atator altora care au senzatia ca ar trebui sa procedeze diferit in fiecare context. De fapt, fiecare dintre noi avem o strategie de succes, pe care o putem adapta oricarei situatii!

Daca m-as fi putut conecta la gandurile lui Codrin, probabil ca as fi auzit urmatoarea succesiune de fraze:

- Uau!… N-am niciun raspuns de-a gata… Cum pot oare sa-mi arat valoarea - doar pana acum am fost in rolul de profesor, de expert… Uau! Asta e! Ce tare sunt!

Si-a coborat privirea spre mine si, cu ochii stralucind si vocea plina de siguranta si convingere mi-a spus:

- Fiindca ar fi fost prea usor! Si iarasi mi-ar fi reprosat ca scot rezultatele din burta sau ca nu muncesc destul…

- Cine?

- Parintii, bunicul… Intotdeauna mi-au spus ca la matematica nu conteaza inspiratia, ci doar munca asidua, concentrarea chiar daca nu-ti vine nicio idee!

Si discutand putin, am aflat ca usurinta cu care Codrin rezolva problemele de matematica ii speriase pe cei din jurul sau, mai ales ca nu putea explica firul logic al rationamentelor sale. S-au temut ca s-ar putea invata prost, sa nu gandeasca, sa nu aprofundeze, ci doar sa tranteasca niste rezultate pentru ca sa poata sa se joace sau sa citeasca mai mult.

De aceea, l-au obligat sa rezolve probleme mult mai grele decat cele obisnuite, interzicandu-i sa se ridice de la birou sau sa faca altceva in timpul pe care i-l fixasera ca fiind necesar pentru „munca la matematica”. In felul acesta, i-au indus o strategie orientata nu spre rezolvarea problemelor, ci spre ocuparea timpului, care incepand cu clasa a opta devenise automatism. Mai mult, in felul acesta au asociat cu matematica starile de frustrare si plictiseala, care au stabilizat recursul doar la aceasta strategie. Numai ca regula conform careia „ceea ce conteaza cu adevarat sunt munca si eforturile intense”, ce sustinuse pana acum la nivel mental recursul la strategia deficitara, se dovedise falsa. Asa ca l-am indemnat pe Codrin sa o reformuleze, astfel incat sa-i fie ghid in viata:

- Ceea ce conteaza cu adevarat sunt rezultatele, indiferent de munca sau inspiratia care se afla in spatele lor.

Imaginatie si inspiratie, in loc de transpiratie

- Si de-acum inainte cum vei proceda?

- Foarte simplu:

1.  ma uit la enuntul problemei,

2.  detectez daca se incadreaza in cele cateva modele simple de rezolvare - daca da, le aplic, verific si termin rapid,

3.  daca nu, dau drumul IPodului interior cu melodia: „Ce bine ca nu exista un raspuns de-a gata - pot sa-mi arat valoarea!”, asociata cu ritmul inimii care isi accelereaza usor bataile,

4. imi aplec capul intr-o parte, privesc in sus si-mi frec usor ceafa, lasand timp inspiratiei sa-mi ofere o solutie,

5. cand aceasta apare, imi spun in gand „Uau! Asta e! Ce tare sunt!” si simt caldura care imi cuprinde tot corpul,

6. transcriu solutia de la punctul 5, o verific si termin cu mult inainte de epuizarea timpului alocat examenului sau exercitiilor din acea zi.

Toate elementele ii erau deja cunoscute, dar nu fusesera niciodata combinate in felul acesta, asociate cu incredere, curiozitate, provocare si concentrate intr-o regula care sa permita atat muncii, cat si inspiratiei sa contribuie la reusita sa.

Verificarile in viitor ne-au convins de usurinta cu care Codrin poate aplica aceasta noua strategie, chiar si in cele mai dificile sau perturbatoare situatii.

Mai dificil a fost sa-l convingem pe tata sa contorizeze nu timpul alocat studiului, ci numarul de rezultate exacte obtinute de Codrin la problemele planificate pentru fiecare zi. Insa dupa o saptamana, s-a convins ca, fara sa fi fost abordata direct, concentrarea si eficienta fiului sau devenisera remarcabile. Mai mult, ii permiteau lui Codrin sa aiba timp nu doar pentru pregatirea examenului, ci si pentru antrenamentele de biking, lecturile la care tine foarte mult si chiar pentru intalnirile cu prietena sa!"

Daniel Bichis (Master Coach, Trainer NLP)